6 ianuarie 2025, Boboteaza. Tradiții și obiceiuri în România -

„Cine se aruncă în apă, în ziua de Bobotează, se vindecă de orice boală. Din ziua de Bobotează, șase săptămâni toate apele sunt curate și sfinte”. Puține zile din an au așa de multe semnificații și sunt însoțite de nenumărate credințe și superstiții.

Gerul Bobotezei nu prea mai apare

Dacă este să ne gândim la două schimbări legate de Bobotează în ultimii ani, una ar fi că a devenit zi liberă legală (printr-o lege promulgată în martie 2023), iar a doua este că gerul Bobotezei nu prea mai apare.
Gerul Bobotezei a fost înlocuit de ploaie și de vreme caldă în ultimii ani, iar în 2022 au fost +18,9 C la Zimnicea și 18 C în Dobrogea, unde au fost depășite și recorduri absolute de ianuarie ce datau de la 1960!. Și în 2025 vor fi temperaturi maxime de peste 13 grade Celsius în țară, conform prognozelor ANM.
La București a fost ger năprăsnic de Bobotează în 1980 și 1990, adică -19. C, însă în ultimii patru ani maximele au trecut de fiecare dată de 12 grade C (de două ori) și de 15 grade (tot de două ori).
La Constanța au fost în ultimii zece ani temperaturi maxime de peste 10 grade în cinci ani, în timp ce în anii 80 au fost doar doi ani cu astfel de temperaturi. Una dintre cele mai ridicate minime nocturne pentru noaptea de Bobotează s-a înregistrat în 2024: La Miercurea Ciuc au fost sub -20 C în 1980, 1990, 1993, 2008 și 2011. La Întorsura Buzăului au fost -31,8 C în 1990. Nimic nu putea fi mai diferit în 2018, când maxima a fost de +11,9 C, iar minima, de -2 grade. În 1980 au fost -30 C.

Boboteaza – Colinde, farmece și descântece

În tradiția românilor, praznicul creştin al Botezului lui Iisus Hristos este numit şi Teofania sau Dumnezeiasca Arătare – popular, Boboteaza, iar în Transilvania, Ziua Crucii sau `„Apă-Botează”, după riturile pe care le săvârşesc preoţii în această zi.
Ziua de Bobotează (6 ianuarie) cuprinde elemente specifice sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou: local, se colindă: se făceau și se prindeau farmecele și descântecele; se afla ursitul și se făceau prorociri ale timpului și belșugului în noul an. Se pregătesc și mese îmbelșugate.
Iată ce scrie Ion Ghinoiu despre tradițiile de Bobotează:
„În calendarul popular ziua de Bobotează cuprinde elemente specifice sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou: local, se colindă: se fac și se prind farmecele și descântecele; se află ursitul; se fac prorociri ale timpului și belșugului în noul an; se crede că se deschide cerul și vorbesc animalele, ard comorile” (…) Alimentele specifice zilei de Bobotează sunt piftia și grâul fiert”. (citat din cartea Calendarul țăranului român – zile și mituri).
În Moldova, la masa din Ajunul zilei de Bobotează – care era pregătită cu solemnitate și rigoare similare cu masa din ajunul Crăciunului – se punea grâu fiert îndulcit cu miere și se adăuga uneori și mac și miez de nucă. Se preparau și plăcinte cu varză, iahnie de fasole, prune afumate și fierte, sarmale umplute cu porumb sfărâmat la piuă, dar și colaci și vin. Pe masă rămâneau pâinea, apa și sarea încă trei zile după sfințire, pentru sufletele morților.
Cele mai multe ritualuri sunt de purificare și sunt legate de apă (sfințirea apei, aruncarea crucii în apă de către preoți, oamenii care se aruncă în apele reci sau se spală cu apa râurilor sau lacurilor).
„La această teribilă ofensivă împotriva spiritelor rele sar în ajutorul oamenilor lupii, singurele vietăți care văd diavolii. îi aleargă și îi sfâșie cu dinții. De frica lupilor, dracii săreau în apă și, după ei, bărbații curajoși”, scrie Ion Ghinoiu.

Boboteaza și apa magică

Boboteaza face parte din seria celor 12 sărbători creştine importante şi este menită să reamintească faptele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică. De aceea, Biserica mai numeşte Boboteaza „Arătarea Domnului”, „Dumnezeiasca Arătare” și „Epifania”, această din urmă denumire provenind din limba greacă şi însemnând „arătare”, „descoperire”, „revelare”.
În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Naşterea Domnului era cinstită în aceeaşi zi cu Botezul, la 6 ianuarie.
Boboteaza (6 ianuarie) şi Sfântul Ioan (7 ianuarie) aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. Ajunul, adică ziua de 5 ianuarie, este zi de post negru, la fel ca Ajunul Crăciunului și Vinerea Mare dinaintea Paştilor.
Tot în Ajunul Bobotezei, preoţii merg la casele credincioşilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apă sfinţită, binecuvântarea Sfintei Treimi.
Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Prin agheasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei.
„Apa de la Bobotează este unul dintre antidoturile magice și curative căruia oamenii îi atribuie nenumărate calități redutabile pe care le-am putea rezuma, citând o notație din secolele trecute, astfel:..apa sfințită în ziua de Bobotează nicicând nu se strică și, afară de aceasta, e lecuitoare și tămăduitoare de orișice boală”, scrie Narcisa Știucă în cartea Spirala sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri.
Exista și credința că apa sfințită este cu atât mai puternică, dacă este consumată la foarte puțin timp după binecuvântare și acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii se înghesuie să umple sticlele sau vasele cu licoarea pe care o consideră miraculoasă.
De ce cred oamenii că această agheazmă nu-și pierde niciodată puterile? Cei care s-au străduit să înțeleagă și să explice acest fapt „l-au pus atât pe seama puterii de conservare a busuiocului, pe faptul că înghețul nimicește părțile ei putrezitoare, dar mai ales pe încrederea oamenilor în miracolul sărbătorii în sine”, se mai scrie în cartea citată, conform hotnews.ro.